Jurisprudență CITR: Competența materială în executările silite în insolvență. Decizia ICCJ nr. 17/2020

Tip:
CITR News
|
Dată:
2020-07-23

Competența materială în soluționarea contestațiilor la executare și a ordonanțelor președințiale generate de aplicarea art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 revine judecătorului sindic. Decizia ICCJ nr. 17/2020.

În acord cu opinia constant exprimată de CITR încă de la adoptarea Ordonanței de Urgență nr. 88/2018 pentru modificarea și completarea unor acte normative, prin Decizia ICCJ nr. 17/2020, a fost admis recursul în interesul legii, formulat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție. Astfel s-a stabilit că în ceea ce privește contestațiile la executare și ordonanțele președințiale formulate față de executarea silită începută de creditorii bugetari în temeiul dispozițiilor art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014, competența materială de soluționare aparține judecătorului sindic.

Totodată, s-a stabilit în mod obligatoriu că sunt admisibile ordonanțele președințiale având ca obiect măsuri vremelnice privind ridicarea, suspendarea și suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală, în cazurile în care executarea silită a fost începută în temeiul art. 143 alin. (1) teza finală din Legea nr. 85/2014.

Decizia ICCJ vine să consacre practica unor judecători sindici care s-au declarat competenți material să soluționeze astfel de litigii, motivat de faptul că insolvența este o procedură specială, derogatorie de la regulile comune de recuperare a creanțelor, supravegheată, în ansamblul său, de judecătorul sindic.

Soluția este firească, având în vedere că executarea silită în insolvență nu are în prim plan nici drepturile debitoarei, nici drepturile creditorului care inițiază executarea silită, ci drepturile tuturor creditorilor. Insolvența este definită ca fiind o procedură de plată colectivă și obligatorie a creditorilor, prin urmare raportarea doar la o parte singulară, fie că este vorba de unicul debitor, fie că e vorba de un singur creditor, nu va oferi o cheie satisfăcătoare de soluționare a diferendului. Observând că prin recuperarea individuală a unei creanțe sunt afectate, în primul rând,  drepturile colectivității, atunci competența materială de soluționare a litigiilor pe această temă trebuie să revină judecătorului sindic, cel care pronunță deschiderea procedurii și cel care veghează la derularea ei fără incidente.

Concluzia este dată atât de scopul procedurii insolvenței – prevăzut la art. 2 din Lege, cât și de principiile enumerate de legiuitor – principiul asigurării unei proceduri într-o manieră imparțială (deci în folosul tuturor părților – art. 4 pct. 3 teza finală din Lege), principiul asigurării administrării procedurii de practicieni în insolvență și desfășurarea acestora sub controlul instanței de judecată (al judecătorului-sindic, s.n. – art. 4 pct. 13 din Lege).

În ceea ce privește a doua problemă, respectiv admisibilitatea cererilor de ordonanță președințială având ca obiect ridicarea, suspendarea și suspendarea provizorie a măsurilor de executare silită luate de organele de executare fiscală în cazurile în care executarea silită a fost începută de acestea în temeiul art. 143 alin. (1), anterior pronunțării Deciziei ICCJ nr. 17/2020 s-au conturat 2 interpretări în practica instanțelor de judecată:

  1. într-o primă interpretare, s-a considerat că sunt admisibile, întrucât executarea silită reglementată de Legea nr. 85/2014 este una specială, derogatorie de la dreptul comun, fapt ce permite învestirea judecătorului sindic.
  2. într-o interpretare secundă, s-a considerat că sunt inadmisibile, întrucât executarea silită reglementată de Legea 85/2014 este cea comună, iar art. 260 alin. (2) C. proc. fiscală interzice expres suspendarea provizorie a executării silite.

Observăm că a doua problemă este strâns legată de cea dintâi, soluția gravitând în funcție de interpretarea dată naturii executării silite reglementate de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Dacă se apreciază că este una specială, atunci nu există impedimente pentru aplicarea art. 997 alin. (1) C. proc. civ. Chiar dacă vorbim de o creanță fiscală, procedura insolvenței rămâne în continuare o procedură specială față de procedura recuperării creanței fiscale reglementată de C. proc. fiscală, practicianul în insolvență realizând executarea în cadrul procedurii. Altfel, nu se poate acorda întâietate unei interdicții [art. 260 alin. (2) C. proc. fiscală] aflate într-o lege generală.

Prin admiterea Recursului în Interesul Legii, ICCJ clarifică faptul că ordonanțele președințiale sunt admisibile a fi judecate de judecătorul sindic învestit să soluționeze dosarul debitoarei împotriva căreia a fost demarată executarea silită.

Având în vedere că Decizia supusă atenției vizează doar competența judecătorului sindic, respectiv admisibilitatea cererilor de ordonanță președințială, nu vom face alte aprecieri cu privire la temeinicia contestațiilor la executare, respectiv a cererilor de suspendare.

Putem însă afirma că Decizia nr. 17/2020 este mai mult decât binevenită și așteptată încă de la momentul intrării în vigoare a OUG nr. 88/2018, întrucât în lipsa unei jurisprudențe unitare cu privire la executările silite demarate de către creditorii bugetari în cadrul procedurii de insolvențe, în scopul conservării patrimoniului debitoarei se formulau două contestații la executare cu privire la același titlu: una la instanța de drept comun, iar una în dosarul de insolvență.

De cele mai multe ori, celeritatea cu care se impuneau a fi soluționate cel puțin ordonanțele președințiale, era înlocuită de declinări și regulator de competență, litispendență ș.a.m.d., fiind pus în pericol patrimoniul societății debitoare.

Salutăm de asemenea modificările aduse Legii nr. 85/2014 de Legea nr. 113/020 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 88/2018 pentru modificarea şi completarea unor acte normative în domeniul insolvenţei şi a altor acte normative.

A fost eliminat dreptul creanțelor curente, cu scadența depășită cu mai mult de 60 de zile, la executarea silită. Măsura are menirea de a stinge multe litigii existente pe rolul instanțelor, ce au ridicat probleme incomensurabile și practică neunitară.

Flowers

test