Restructurarea și a doua șansă în contextul propunerilor de reglementare emise de Comisia Europeană

Autor: Ionuț Șandor, Practician în insolvență CITR

PREAMBUL

În fiecare an, aproximativ 200.000 de companii din Uniunea Europeană intră în faliment, adică în jur de 1,7 milioane de oameni își pierd slujbele, arată datele oficiale. Astfel, un cadru juridic al insolvenței care să permită avertizarea timpurie a posibilelor dificultăți dintr-un anumit business, dar și care să susțină antreprenoriatul și creșterea economică e esențial pentru mediul de afaceri.

Europa face deja pași importanți în această direcție. Începând cu anul 2011, la nivelul Uniunii s-au adoptat o serie de măsuri cu rolul inițial de armonizare a unor aspecte foarte specifice ale dreptului material al insolvenței, printre care și restructurarea, dar cu referire și la dreptul societăților comerciale. Ulterior, prin adoptarea Regulamentului (UE) 2015/848 privind procedurile de insolvență, s-a urmărit rezolvarea conflictelor de competență în procedurile de insolvență transfrontalieră și s-a asigurat recunoașterea hotărârilor judecătorești în materie de insolvențe pe teritoriul Uniunii. Cu toate acestea, regulamentul nu urmărea și armonizarea dreptului material al insolvenței în statele membre.

În contextul analizei factorilor care generează cea mai mare valoare adăugată în materia companiilor aflate în dificulatate, Comisia Europeană a adoptat în 2014 Recomandarea privind restructurarea și a doua șansă, prin intermediul căreia a invitat statele membre să introducă proceduri eficace de preinsolvență, precum și dispoziții referitoare la a doua șansă pentru întreprinzători. Prin intermediul acestora, debitorii viabili ar urma să fie ajutați să se restructureze și să evite astfel insolvența sau să obțină remiterea de datorie în maximum trei ani de la intrarea în procedură.

Chiar dacă în unele state membre, printre care și țara noastră, recomandarea Comisiei a fost primită ca o propunere utilă pentru a întreprinde reforme în dreptul insolvenței (adoptarea Legii 85/2014 în România), nu a reușit să genereze modificări uniforme în toate statele membre, care să faciliteze salvarea companiilor aflate în dificultate financiară și prin care antreprenorii să poată beneficia de o a doua șansă. Recomandarea n-a înregistrat efectele așteptate fiindcă aplicarea acesteia a fost parțială, chiar și la nivelul statelor în care s-au întreprins reforme reale în dreptul insolvenței.

În contextul lipsei rezultatelor palpabile în rândul statelor membre, s-a recurs la propunerea unui act normativ prin care, în aceste jurisdicții, companiile și antreprenorii de bună credință să poată avea acces la un mediu de reglementare care permite gestionarea eșecului în așa fel încât antreprenorii măcar să nu fie descurajați să încerce noi idei de business. Astfel, s-a născut propunerea de directivă 2016/0359 (COD) din data de 22.11.2016, privind cadrele de restructurare preventive, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei 2012/30/EU a Comisiei Europene.

RESTRUCTURAREA ȘI INSOLVENȚA

In ciuda tendinței de scădere a cazurilor de insolvență la nivel european, s-a arătat că doar jumătate din companiile din UE supraviețuiesc mai mult de 5 ani. Din nefericire, în cadrul multor state membre, printre care și România, există tendința ca întreprinderile viabile să fie mai degrabă direcționate spre lichidare decât spre restructurarea timpurie. Acest fapt e cauzat, în primul rând, de lipsa de convergență dintre reglementările statelor membre, în contextul dezvoltării pieței unice europene și în contextul în care un sfert dintre cazurile de insolvență la nivel european sunt transfrontaliere, adică implică debitori și creditori din cel puțin două state membre. În al doilea rând, explicația rezidă și în faptul că, la nivel european, nu există o cultură a restructurării timpurie și nici o percepție sănătoasă, din punct de vedere economic, al celei de a doua șanse în business.

Dacă la nivelul statelor membre ale UE s-ar facilita procedurile de restructurare rapidă și timpurie, s-ar asigura luarea de măsuri înainte ca societățile comerciale să ajungă în punctul în care nu-și mai pot achita datoriile către creditori.

Importanța convergenței reglementărilor și a formării unor cadre juridice armonizate în materie de restructurare și insolvență rezidă în special în rata de recuperare a creditorilor companiilor aflate în dificultate. Raportat la analizele Băncii Mondiale, ratele de recuperare sunt mai mari în statele membre în care restructurarea este prima opțiune de salvare a unei societăți in dificultate. În contextul acestor indicatori, România se află la coada clasamentului, rata de recuperare a creditorilor în țara noastră fiind de aproximativ 30%, în condițiile în care, spre exemplu, în Belgia acest procent atinge 90%. Pentru creditorii și debitorii economiei românești, a devenit mai mult decât evident că opțiunea lichidării este prima când vine vorba despre recuperarea creanțelor, ceea ce pare un paradox raportat la rata noastră de recuperare.

Pentru a putea obține rezultate care să favorizeze indicatorii sociali - creșterea ratei de recuperare, salvarea companiilor viabile, păstrarea locurilor de muncă, dezvoltarea și încurajarea relațiilor economice transfrontaliere - intervenția Comisiei Europene prin inițiativa unui act normativ în materia restructurării este un demers important, menit să stimuleze crearea unui cadru cuprinzător și ancorat într-un context cultural și instituțional solid în raport cu statele membre și legislația națională.

În anumite state membre restructurarea nu este încă prima opțiune din cauza ineficacității procedurilor de prevenire a insolvenței, care, de multe ori, prevăd condiții de acces similare insolvenței sau care sunt excesiv de stricte și mult mai costisitoare pentru toate părțile implicate. Astfel, chiar dacă în unele state comunitare există proceduri de restructurare-preinsolvență, condițiile greoaie de accesare a acestora și lipsa unor avantaje concrete în raport cu insolvența împing debitorii în imposibilitatea de a-ș restructura datoriile față de creditori înainte de a intra efectiv în insolvență.

Prin urmare, în cazul procedurilor de restructurare preventivă, divergențe procedurale ca: momentul în care debitorul poate beneficia de o procedură de restructurare preventivă, suspendarea cererilor individuale de executare silită, tipurile de majorități necesare ca un plan de restructurare să fie adoptat, gradul de implicare a autorităților judiciare și administrative, modul de formare al claselor de creditori etc., fac uneori imposibilă realizarea unor planuri de restructurare, mai ales în cazul în care sunt implicați creditori din mai multe state membre. Concluziile rămân valabile și în cazul aplicării procedurilor preventive la nivel național, în condițiile în care lipsa de eficacitate a procedurilor rezidă, de cele mai multe ori, în lipsa la nivel european a unui limbaj comun în domeniul procedurilor de restructurare și în promovarea acestora ca primă opțiune în cazul companiilor aflate în dificultate.

Considerăm că, în contextul restabilizării economiei și a încurajării expansiunii capitalului românesc în afara granițelor, e vital pentru antreprenorii români să existe la nivelul UE acte normative care să încurajeze companiile din statele comunitare să investească în afara granițelor, având confortul unor proceduri eficiente în caz de dificultate. Un grad mai ridicat de armonizare în dreptul insolvenței și al procedurilor preinsolvență este esențial pentru buna funcționare a pieței unice și pentru o veritabilă uniune a piețelor de capital.

A DOUA ȘANSĂ ÎN BUSINESS

În ceea ce privește cea de a doua șansă, dincolo de discuțiile tehnico-juridice pe care le-ar putea genera un act normativ care prevede remiterea de datorii ca modalitate de a materializa a doua șansă, în Uniunea Europeană este necesară promovarea unei culturi comune a soluțiilor de prevenire a eșecului în business și a capitalizării experienței antreprenorului care a eșuat prin susținerea redresării acestuia. Toate acestea în condițiile în care, în unele state europene stigmatul insolvenței a dus la dispariția din circuitul economic a unor întreprinderi viabile și la inhibarea antreprenoriatului, cu efecte directe la nivelul indicatorilor economici ai statelor respective.

Din acest punct de vedere, eficientizarea aplicării procedurilor de restructurare și reglementarea celei de-a doua șanse la nivelul Uniunii Europene poate crea o întreagă economie în jurul companiilor aflate în dificultate, de care să beneficieze inclusiv investitorii în căutare de oportunități.

Prin urmare, în condiţiile în care mai bine de jumătate dintre europeni declară că nu ar investi niciodată într-o întreprindere aflată în dificultate, atenţia reglementărilor interne ar trebui îndreptată spre o politică de prevenţie și spre construcția unui adevărat sistem educaţional antreprenorial în acest sens. Cu atât mai mult în România, unde stigmatul insolvenței a sădit în economia noastră o reală cultură de izolare, de evitare sau chiar respingere a oricăror relații economice cu întreprinderile aflate în această etapă, în defavoarea încurajării reorganizării și a reintegrării business-ului în circuitul economic. 

Izolarea de către stakeholderi a antreprenorului în dificultate derivă mai ales din percepția asupra eșecului. Majoritatea covârșitoare a părților implicate în raporturi comerciale asociază imediat eșecul cu frauda și se delimitează rapid de orice relaționare ulterioară. Însă până și această abordare s-a dovedit alterată, în condițiile în care statisticile europene arată că doar 6% dintre falimente sunt frauduloase. Prin lipsa unei culturi a salvării, prin care li se acordă întreprinzătorilor o a doua șansă de a demara o activitate economică, Uniunea Europeana pierde aproximativ 3 milioane de locuri de muncă pe an.

În condițiile în care rata șomajului în rândul tinerilor în UE a atins cote alarmante în ultimii ani, devine limpede că încurajarea procedurilor de restructurare preventivă și susținerea celei de a doua șansă în business sunt soluții viabilă prin care statele membre pot contribui la dezvoltarea economică și socială.

Principiile propunerii de Directivă 2016/0359 (COD) din data de 22.11.2016, privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei 2012/30/EU

Noile norme urmăresc aceste principii de bază pentru asigurarea coerenței și eficienței cadrelor de insolvență și restructurare în Uniune:

• principii comune privind utilizarea unor cadre de restructurare timpurie, care vor ajuta întreprinderile să continue activitatea și să mențină locurile de muncă;
• norme pentru a permite antreprenorilor să beneficieze de o a doua șansă, întrucât aceștia vor fi descărcați integral de datorii după o perioadă de cel mult 3 ani de la deschiderea procedurii;
• măsuri specifice pentru statele membre în vederea sporirii eficienței procedurilor de insolvență, de restructurare și de descărcare de datorii; 
• societățile comerciale care se confruntă cu dificultăți financiare, în special IMM, vor avea acces la instrumente de avertizare din timp pentru a detecta o posibilă deteriorare a situației economice și a asigura restructurarea într-un stadiu timpuriu;
• cadrele flexibile și preventive de restructurare vor simplifica procedurile judiciare lungi, complexe și costisitoare;
• creditorii minoritari și acționarii care au opinii divergente nu vor avea posibilitatea de a bloca planurile de restructurare, însă interesele lor legitime vor fi protejate;
• vor fi protejate in mod specific noile finanțări, fapt care va spori șansele de restructurare cu succes;
• grație unor proceduri de restructurare preventive, lucrătorii vor beneficia de o protecție completă, asigurată prin norme din ramura dreptului muncii, în conformitate cu legislația existentă a UE;
• formarea, specializarea practicienilor și a instanțelor și utilizarea tehnologiei vor crește eficiența și vor reduce durata procedurilor de insolvență, de restructurare și de oferire a unei a doua șanse. 

Cultura prevenției și a salvării afacerilor aflate în dificultate, din perspectiva noilor propuneri de reglementare

Principalul obiectiv al directivei este ca toate statele membre să introducă o serie de principii esențiale prin care să se asigure eficacitatea cadrului de restructurare preventivă și a normelor referitoare la cea de-a doua șansă. Scopul se rezumă la creșterea investițiilor și facilitatea posibilităților de ocupare a forței de muncă pe piața unică, prin reducerea lichidărilor păguboase de societăți comerciale viabile, scăderea ratei creditelor neperformante, reducerea costurilor și sporirea oportunităților pentru antreprenorii de buna credință care doresc să o ia de la capăt.

Înainte de a îmbrățișa însă noua cultură, este necesar să cunoaștem răspunsurile la întrebările esențiale pe care Comisia Europeană le-a avut în vedere în cadrul studiilor preliminare propunerii:

• De ce ar merita a doua șansă o companie în dificultate?

Statisticile ne arată un număr ridicat de companii care se află în lichidare, deși, cu ajutorul restructurării timpurii, ar fi putut fi salvate. Din păcate, aceste lichidări aduc după sine altele, prin crearea efectului de domino, în condițiile în care una din șase insolvențe are ca și cauză eșecul unui partener comercial. Astfel, salvarea mai multor companii va aduce beneficii unui întreg lanț de furnizori/parteneri comerciali și va salva numeroase locuri de muncă. 

În cazul IMM, beneficiile restructurării preventive sunt de necontestat, în condițiile în care riscul de insolvență și gradul de recuperare a datoriilor de către aceste companii este mult mai mare. În lipsa unui grad de lichiditate care să asigure finanțarea creanțelor nerecuperate, aceste societăți sunt de cele mai multe ori victime sigure în fața insolvențelor clienților sau furnizorilor săi.

În condițiile ratei ridicate a creditelor neperformate la nivelul UE, față de insolvență, procedurile de restructurare prezintă avantaje concrete atât pentru investitori, cât și pentru creditorii bancari. Asta se vede deja în rata mare de recuperare a creanțelor în țările în care restructurarea timpurie e principala opțiune a creditorilor și a debitorilor.

O reglementare mai susținută a celei de a doua șanse în business poate reprezenta și un stimulator al activității antreprenoriale în Uniune, având în vedere că, în prezent, unul din doi europeni nu ar începe o afacere de teama unui eșec. 

• Care ar fi beneficiile noilor propuneri legislative?

Prin promovarea noilor reglementări, ulterior implementării în țările membre, procedurile ar trebui fie mai eficiente, mai multe companii viabile ar urma să supraviețuiască, numărul și calitatea investițiilor transfrontaliere în cadrul Uniunii e de așteptat să sporească, rata antreprenoriatului să crească, piețele de capital să fie mai lichide și sursele de finanțare mai accesibile pentru afacerile aflate în dificultate. Convergența acestor indicatori ar urma să ducă la creșterea competitivității în cadrul Uniunii și la nivelul economiilor statelor membre.

România în contextul noilor de propuneri de reglementare

Țara noastră se află pe locul 22 din cele 27 de state membre în ceea ce privește eficiența procedurilor de insolvență și de prevenire a insolvenței. Procedura de insolvență în România durează, în medie, 3,3 ani, față de media europeană de 2 ani iar procentul de recuperare a creanțelor de către creditorii garantați este de 34,4%, în raport cu 65% în Europa.

Aceste date statistice ne situează între țările în care cel mai probabil deznodământ al afacerilor aflate în dificultate este falimentul. 

Raportat la noile reglementări propuse, impactul adoptării acestora s-ar regăsi în următoarele aspecte:

• Durata procedurilor - specializarea judecătorilor și a practicienilor, folosirea mijloacelor electronice de comunicare și adoptare a unor măsuri care să asigure celeritatea procedurilor va duce la eficientizarea acestora și la reducerea duratei;

• Avertizarea timpurie cu privire la insolvență - debitorii vor avea acces la mijloace de avertizare care vor detecta din timp posibila deteriorare a afacerii și vor conduce astfel la mai multe restructurări, începute în stadiul incipient al dificultăților financiare;

• Protecția în fața executărilor silite - companiile viabile, dar aflate în dificultate financiară, vor putea beneficia de patru luni de protecție împotriva executărilor, termen care ar putea fi prelungit până la o durată maximă de un an, dar în condiții foarte stricte. Astfel, se vor facilita negocierile și se va reduce durata procedurii, într-un context de predictibilitate și siguranță pentru creditorii implicați;

• Aplicarea remiterii de datorie pentru antreprenorii de bună-credință - aceștia vor avea acces la remiterea totală de datorie după o perioadă de maximum 3 ani de la declanșarea procedurii, fără a prejudicia însă eventualele garanții constituite pentru a preveni abuzurile.

De la data lansării propunerii de modificare a reglementărilor europene (noiembrie 2016), în cadrul organismelor profesionale europene ale practicienilor în insolvență și specialiștilor în restructurare au avut loc o serie de evenimente organizate pentru a promova efectele acestor norme. De altfel, tema viitorului congres anual al INSOL EUROPE, Restructurarea preventivă: Apusul insolvenței?, va încheia aproape un an de dezbateri despre această temă. România va fi reprezentată acolo de Radu Lotrean, cofondator CITR, primul președinte român al INSOL EUROPE, cea mai prestigioasă organizație europeană a practicienilor în dreptul insolvenței.

Concluzii

Prin propunerea de directivă analizată, Comisia Europeană își exprimă oficial susținerea pentru antreprenorii care au cunoscut eșecul în business și pentru salvarea afacerilor oneste aflate în dificultate. Demersurile de până acum și inițiativele ulterioare își propun să inducă o schimbare generală a percepției față de companiile care trec printr-un astfel de proces și să transforme acei oameni de afaceri care au trecut prin experiența eșecului într-o resursă vitală pentru mediul de business.

Mutând analiza în planul țării noastre, în condițiile în care aproape jumătate dintre companiile românești cu impact real în economie se confruntă cu o stare de dificultate, tendință menținută în ultimii patru ani, felul în care România alege să promoveze acest mesaj și să implementeze eficient noile principii va putea fi evaluat prin rezultatele viitoare ale acestor companii.

Mai mult, în contextul deținerii președinției celei mai puternice organizații europene a practicienilor în insolvență, INSOL EUROPE, România va fi obligată să-și asume rolul principal în schimbarea paradigmei la nivel național și european cu privire la companiile aflate în dificultate și la eșecul în business.

CITR GROUP, singurul grup complex de companii care asistă societățile în dificultate în procesul lor de redresare prin soluții 360 (reorganizare, restructurare și investiții), este un pioner al inițiativelor europene în materie prin campania The Value of Second Chances, derulată la nivel național și menită să atragă atenția atât asupra riscurilor contractării antreprenoriatului autohton, cât și să ofere soluții reale business-urilor în dificultate. În concordanță cu obiectivele europene de creștere economică, susține a doua șansă și redă echilibrul și perspectiva în business.

Bibliografie

1. Propunerea de directivă 2016/0359 (COD) din data de 22.11.2016 privind cadrele de restructurare preventivă, a doua șansă și măsurile de sporire a eficienței procedurilor de restructurare, de insolvență și de remitere de datorie și de modificare a Directivei 2012/30/EU
2. Lucrările Comisiei privind o nouă abordare a eșecului în afaceri și a insolvenței, SWD (2014) 61 final, 12.3.2014, p.2
3. Indexul „Doing Business” al Băncii Mondiale pentru 2016
4. BUSINESS DYNAMICS: START-UPS, BUSINESS TRANSFERS AND BANKRUPTCY – European Commission. Enterprise and Industry.
5. Flash Eurobarometru -  ENTREPRENEURSHIP IN THE EU AND BEYOND 2012
6. Revista Eurofenix – Winter 2016/2017 – pag 12.
7. http://ec.europa.eu/eurostat/statistics-explained/index.php/Business_demography_statistics
8. http://europa.eu/rapid/press-release_MEMO-16-3803_en.htm
9. http://www.accaglobal.com/in/en/news/2017/march/businesseurope-ueapme-conference.html
10. http://ec.europa.eu/information_society/newsroom/image/document/2016-48/ro_insolvency_country_factsheet_40014.pdf
11. http://www.europarl.europa.eu/RegData/etudes/BRIE/2017/603236/EPRS_BRI(2017)603236_EN.pdf
12. https://www.oecd.org/cfe/smes/2090740.pdf